Interviu cu Ministrul Apărării Corneliu
Dobriţoiu
Corneliu Dobriţoiu: La MApN am vrut să fac ceva pentru
haina şi demnitatea militară
• Cine desconsideră MORALUL
ARMATEI, merită să fie pus în fruntea unei unităţi demoralizate şi trimis pe
câmpul de luptă. • Degeaba ai zece avioane noi-nouţe dacă nu îţi poţi permite
să le ridici în aer şi le foloseşti doar pe pliantele de reprezentare sau le
scoţi din hangar doar la vizite sau zile festive. • Armata trebuie să fie
echipată, înzestrată, dotată, instruită, pregătită în permanenţă, ca şi cum a
doua zi ar trebui să plece la luptă. • Să nu credeţi că nu ştiu că militarii noştri
din teatrele de operaţii merg în PX-urile aliaţilor şi îşi cumpără pe banii
proprii accesorii şi echipamente care le sunt necesare pentru îndeplinirea
misiunii şi pe care noi ca stat ar fi trebuit să le asigurăm. Este trist, este
jenant, este, dacă vreţi, revoltător. • Regret faptul că domnul Ioan Rus a
raportat nişte date false vizavi de necesarul de fonduri pentru revenirea
pensiilor poliţiştilor la nivelul celor din 2010 pentru cei cărora le-au fost
diminuate.
-
Bună
ziua domnule ministru, ne revedem la un fel de bilanţ, promis în urmă cu câteva
luni. Nu pot să nu constat disponibilitatea şi consecvenţa cu care vă ţineţi
promisiunile. Mai este o lună şi se intră în campanie pentru alegerile
parlamentare şi e momentul unei mici analize.
1. Reporter: Am să vă
întreb pentru început cum vi s-au părut aceste luni şi dacă au fost mai grele
sau mai uşoare decât v-aţi aşteptat.
Corneliu Dobriţoiu: Bună ziua, regret că nu s-a putut mai devreme,
dar e bine acum, când tolba s-a mai umplut. Întotdeauna îmi ţin
promisiunile mai ales cele făcute în nume personal, când nu sunt influenţate de
alţi factori.
Aceste
luni fost cele mai grele luni din viaţa mea pentru că nu mă aşteptam să găsesc
instituţia într-o asemenea stare, cu un buget prăbuşit. Când vorbim de un buget prăbuşit
vorbim de condiţiile în care în ultimii 4 ani fostele guvernări au decis să
acorde un procent minim Ministerului Apărării, pentru a satisface unele
interese şi proiecte clientelare şi nu mai exemplific acum cazurile, sunt
binecunoscute patinoarele, telegondolele, terenurile de fotbal în pantă. Banii
aceştia au fost luaţi de la buget şi probabil cineva se aştepta ca după
subfinanţarea aceasta, instituţia să meargă cu motoarele duduind şi să-şi
îndeplinească misiunile ca în condiţiile unui buget corespunzător. Mai
mult, e o problemă de mentalitate: oamenilor le este frică să spună care este
situaţia reală din structurile pe care le conduc. Ei nu vor spune niciodată, „nu
pot să-mi îndeplinesc misiunea”. Prin logica bunului simţ, cu banii pe care îi
primesc eu pot să-mi îndeplinesc misiunea doar de cât îmi dai
pentru că asta înseamnă folosirea tehnicii, înseamnă combustibili şi
înseamnă apoi întreţinerea sau repararea acesteia. Capacitatea operaţională a
unităţilor noastre a fost foarte puternic afectată de ”halucinanta”
viziune de bugetare a instituţiei apărării.
Pe de altă parte cheltuielile de personal au crescut
odată cu revenirea în tranşe a salariilor bugetarilor către nivelul de dinainte
de reducere, ca şi repararea nedreptăţilor făcute pensionarilor fie prin
reducerea pensiei fie prin reţinerea nejustificată a contribuţiei la
asigurările de sănătate. Cine crede că pensionarii militari sunt simpli
pensionari face o mare greşeală. Aceştia reprezintă rezerva armatei, ei
figurează încă în statele de război, contăm pe ei, şi Doamne fereşte să
fie nevoie să apelăm la serviciile lor, în sensul că sperăm să nu fie nevoie
niciodată, dar gândiţi-vă ce s-ar întâmpla să chemi la război oameni care din
punct de vedere moral, psihic nu sunt la randamentul maxim. Cine desconsideră
moralul armatei, merită să fie pus în fruntea unei unităţi demoralizate şi
trimis pe câmpul de luptă. Aceşti oameni se simt încă obligaţi faţă de armată,
pentru ei datoria nu s-a încheiat odată cu trecerea în rezervă, educaţia şi
sentimentul datoriei nu le permite aşa ceva. Dar datorită loviturilor primite
în ultimii ani, spiritul de corp a fost şi el afectat atât în armata de
rezervă cât şi în cea activă. Armata şi instituţiile componente ale
sistemului naţional de apărare sunt singurele structuri unde se face periodic o
analiză a stării moralului la cei activi. La rezervişti aproape nu mai este
nevoie, se vede din acţiunile şi cererile –îndreptăţite – ale asociaţiilor
acestora. Cu toate astea, din când în când particip la adunări ale rezerviştilor,
în diferite garnizoane, pentru a afla în mod direct care este atitudinea
acestora şi să îmi fac o ideea supra modului în care ministerul, ţara
pot conta pe aportul lor. Să nu uităm că situația rezerviștilor și modul
în care aceștia sunt tratați de noi acum, este un indicator și un barometru
care arată celor activi ce îi așteaptă. Lovind, deci, în rezerviști, practic
lovim în toată armata, fie ea activă sau în rezervă pentru că, parafrazând
un dicton arhicunoscut, se poate spune că activii de azi sunt rezerviștii
de mâine, dar și că rezerviștii de azi pot deveni activi mâine. Cine face
diferență între ei, nu știe ce înseamnă armata.
2. R: Ce aţi făcut din ceea ce v-aţi propus, cum staţi cu
planul personal, cât la sută e îndeplinit?
CD: Sunt unele realizări, dar ele pălesc în fața
nevoilor și problemelor pe care le avem de rezolvat, cele mai multe de
ordin financiar sau legate de buget. Pe de o parte, am reușit să promovăm niște
atitudini pro-active pentru cunoașterea obligațiilor pe care oamenii le au față
de sistemul bancar vizavi de împrumuturi: acordăm consiliere pentru cei care au
greutăți în sfera împrumuturilor, vrem să lansăm un program care să contribuie
la creșterea calității vieții – a fost popularizat și pe site-ul ministerului
un program de cooperare cu furnizori, care să ofere cu discount comercial
produse şi servicii personalului militar – și derulăm discuții cu sistemul
bancar pentru a obține unele condiții preferențiale pentru personalul armatei.
Mi se pare normal să încercăm să îi ajutăm astfel, având în vedere situația
financiară națională și internaţională.
Am reușit să eliminăm şi unele cutume vechi. Am restrâns
astfel activitatea comandamentului logistic în așa fel încât acesta să se ocupe
numai de problemele logistice operaționale și nu de probleme ce excedau
aceste sarcini.
Am reușit să aducem pe masa guvernului problema
pensionarilor militari.
Din altă perspectivă, cea operațională, având în vedere
faptul că realitățile bugetare actuale și imediate nu sunt
încurajatoare, ne gândim la obținerea unor fonduri suplimentare prin vânzarea
infrastructurii în exces, nu neapărat a armatei ci din întreaga societate, iar
sumele astfel obținute să fie folosite în domeniile prioritare ale
tuturor ministerelor din care înzestrarea armatei este una vizată.
O preocupare de frunte o va constitui creșterea
calităților individuale ale luptătorului iar acest deziderat nu se atinge
cu bani puțini. Vrem să aducem armata, personalul militar la un nivel de
pregătire și instruire dar și înzestrare cât mai apropiat cel al
militarilor țărilor NATO din pozițiile fruntașe.
Bănuiesc că sunteți la curent cu eforturile pe care le
facem pentru îndeplinirea datoriilor ce ne revin în ceea ce privește misiunea
de poliție a spațiului aerian românesc. Aici provocările sunt foarte mari, dar
încercăm să recuperăm ce nu au făcut alții în 4 ani. Sub acest aspect eram
într-o situație foarte jenantă față de aliați. Printr-o cerere de ofertă,
solicitasem partenerului american un set de avioane F-16 pentru a acoperi o
perioadă de tranziție de 10-20 de ani până am fi putut avea acces la
avioane de generația a 5-a. Guvernul precedent, după ce a făcut cererea a lăsat
lucrurile în coadă de pește sau mai bine zis le-a abandonat. Situația era nu
numai jenantă dar și deosebit de dificilă, pentru că dacă mai întârziam
pierdeam trenul și rămâneam cu o categorie de forță în aer, la figurat, nu
la propriu. Da, este adevărat că au apărut și discuțiile legate de
variantele Grippen și Eurofighter, ale căror oferte erau poate tentante,
dar aveau o mică problemă legată atât de școlarizarea și instruirea
piloților, cât și o altă problemă, pe cât de simplă, pe atât de spinoasă.
F-16, ca și viitoarele F-35, sunt ca și MIG-urile noastre –
avioane cu un singur motor. Eurofighter, spre exemplu, este un avion
bimotor. Luând în calcul necesarul de ore de zbor și consumul de
carburanți ridicat pentru unele variante europene, costurile ar fi fost mult
mai mari și nu ni le putem permite în perioada următoare. Este simplu,
dureros de simplu. Încercați să vă puneți în situația unui cumpărător care nu
are bani să cumpere o mașină nouă, ci numai una la mâna a doua. Vine la el un
dealer care îi propune o mașină nouă ultimul tip, pe un preț convenabil, poate
chiar gratis și cu asigurările plătite pe câțiva ani, și cu garanție
gratuită 5 ani. La prima vedere, oferta este de nerefuzat, dar omul se uită
întâmplător la consum și realizează că, dacă o cumpără, o va ține în
fața casei pentru că îl omoară prețul carburantului și întreținerea. Cu
alte cuvinte, nu dai pe mașină cât dai pe benzină. În această situație, având
în vedere perspectivele pieței, necesitățile operative, nevoile de
infrastructură portuară în cazul celorlalte variante, posibilitățile
financiare ale țării, varianta aleasă este singura pe care ne-o putem permite
acum și în perspectivă. Vă pot spune ca cifre, că aparatele F-16 pe care
le vom lua de la portughezi au resursă de viață activă de 4-5000 de ore de
zbor, ceea ce înseamnă cam 200 ore/aparat pe an, mult mai mult decât zburăm la
ora actuală cu MIG-urile. Luați în calcul și faptul că armata plătește
TVA-ul pentru combustibilul folosit, în timp ce unii transportatori civili
deduc această taxă de la prețul combustibilului. Noi la ora actuală
realizăm o cincime din numărul de ore de zbor planificat, din motive
financiare. Dacă am fi luat un avion bimotor, de exemplu, numărul de ore
de zbor pe care ni-l puteam permite financiar s-ar fi înjumătățit. Or, asta nu
ar fi însemnat capacitate operativă. Degeaba ai zece avioane noi-nouțe dacă nu
îți poți permite să le ridici în aer și le folosești doar pe pliantele de
reprezentare sau le scoți din hangar doar la vizite sau zile festive.
O
altă realizare este faptul că am reușit să depășim chiar și așteptările
partenerului american în ceea ce privește acordurile tehnice legate de scutul
antirachetă. Iar acest lucru s-a realizat într-o perioadă plină de frământări
interne și externe, de complicații politice, de concentrare pe direcții
multiple, în condițiile în care alt stat partener european a dat înapoi.
Având în vedere situația actuală, realizarea este cu atât mai importantă,
pentru partenerul strategic dar și pentru noi, cu cât până acum,
ca și în cazul avioanelor, totul se rezumase la promisiuni. Noi, în acest
timp scurt plin de probleme destul de spinoase, am oferit fapte, nu vorbe. Sub
acest aspect, poate cineva cu atribuțiuni constituționale specifice, ar trebui
să își asume răspunderea politică pentru starea în care se găsește armata și
apărarea țării la ora actuală.
3.R: Aţi început un proiect de lege a pensiilor militare.
În ce stadiu se află, cum au colaborat celelalte instituţii, inclusiv asociaţiile
rezerviştilor, şi când credeţi că va fi gata. Sunt şanse să vadă lumina zilei
până la viitoarele alegeri?
C.D: Așa cum am promis, am oprit jefuirea pensionarilor,
printr-un memorandum care a pus capăt procesului de reținere a unor sume ce
urmau a li se impune pentru anul 2011. Am avut, în acelaşi timp, discuții în
vederea readucerii pensiilor diminuate prin revizuire la nivelul anului 2010,
dar aici am fost opriți de un fapt pe care nu știu cum să îl calific. După
cum știți, la MApN identificasem de acum câteva luni resursele finanțării
acestui proces, dar au fost probleme la Interne, unde ministrul de atunci, Ioan
Rus, a informat în Guvern că sumele necesare s-ar ridica la 300 milioane Euro,
sumă pe care, cu toate eforturile, bugetul statului nu o putea acoperi. Nu pot
învinui pe cineva de rea-voință, dar acum, după rectificare și reluarea
calculelor, suma necesară este infinit mai mică și, mai mult, este chiar
identificată. Inițiativa noastră, de a lucra împreună cu specialişti din
Sistemul Național de Apărare la proiectele legii pensiilor și altor legi
specifice, a dus la consultări și revederi ale calculelor. Astfel,
actualul ministru de interne, domnul Dușa, a ajuns la o cifră cu totul
diferită: suma necesară pentru aducerea pensiilor respective la nivelul lui
2010 era, de fapt, de 9 milioane de lei, nu 300 milioane Euro.
4.R: Legat tot de rezervişti, aveţi veşti bune privind
recuperarea sumelor pentru cei cărora le-au scăzut pensiile prin recalculare
sau revenirea la pensiile din Decembrie 2010?
C.D: Intenționăm să promovăm un act normativ în
următoarele două săptămâni prin care să rezolvăm mult discutata și
disputata problemă a pensiilor diminuate în urma revizuirii, în sensul
revenirii la cuantumul din decembrie 2010. Dar va trebui să găsim soluții
să dăm înapoi oamenilor ceea ce li s-a luat în mod abuziv, chiar dacă o vom
face în tranșe lunare, dacă nu există sume disponibile pentru acordarea acestor
sume în totalitate, într-o singură tranșă. Asta se va face abia în anul care
vine. Cu toată bunăvoința, nu există posibilitatea acum. Acelaşi proiect va
include şi un punct referitor la capitolul 4 al Legii 329.
5.R: Cum
stăm cu echiparea, dotarea şi drepturile militarilor din teatrele de operaţii?
Întrebarea ar putea suna deplasată având în vedere perspectiva retragerii
trupelor din Afganistan,dar să nu uităm că armata are nevoie de dotare în
permanență și misiunea principală este apărarea teritoriului, iar dotarea
trebuie să fie aceeași.
CD: Ați pus degetul pe rană. Guvernele precedente au
scăzut dramatic bugetul apărării, în condițiile în care temperatura
politico-militară internațională este în continuă creștere. Această anomalie
este de neexplicat și poate o altă justiție, a altui stat, ar fi taxat
acest gest foarte drastic, mergând până la subminarea capacității de apărare
a țării. Pentru unii, armata înseamnă defilare, urale, onoruri, grade,
retragere cu torțe, ceva frumos de privit și atât. Mulți, însă, uită un
lucru, și aici vreau să transmit un mesaj tuturor celor care își pun
întrebarea ce vor și militarii ăștia, că doar nu e război să ceară bani:
Armata trebuie să fie echipată, înzestrată, dotată, instruită, pregătită în
permanență, ca și cum a doua zi ar trebui să plece la luptă. Asta înseamnă
o armată pregătită pentru apărare. Până și pompierii, despre care se spune
că acționează numai atunci când arde, sunt pregătiți în orice moment al zilei
pentru a interveni la timp cu toată capacitățile. Lipsa intervenției sau
întârzierea duc la pierderea de vieți omenești si pagube materiale. Luaţi
exemplul ultimului incendiu din Capitală, atât de mediatizat. Degeaba au venit
unele maşini de pompieri în 15 minute dacă nu erau echipate pentru a ajunge la
etajele superioare. Prezenţa nu e suficientă, mai e nevoie şi de dotare. Vă
dați seama ce înseamnă lipsa de pregătire și dotare a unei armate care trebuie
să intervină în câteva ore poate? Nu înseamnă un apartament ars, ci o țară
ocupată sau distrusă. Pentru armată arde mereu, dar nu se vede flacăra. Când ai
văzut-o,e prea târziu. De asta spun: nu ne putem juca cu bugetul apărării.
Momentele de criză pot diminua bugetul, dar există niște limite sub care nu se
poate trece. Alte state fac evaluări periodice prin care ajustează atât bugetul
armatei la nevoile momentului, cât și efectivele la posibilitățile
bugetului.
Revenind la militarii din teatrele de operații, unde încă
nu am ajuns, dar mi-am propus să mă duc în perioada imediat următoare, să nu
credeți că nu știu că militarii noștri merg în PX-urile aliaților și
își cumpără pe banii proprii accesorii și echipamente care le sunt
necesare pentru îndeplinirea misiunii și pe care noi ca stat ar fi trebuit
să le asigurăm. Este trist,este jenant, este, dacă vreți, revoltător. Iar unii
spun că se duc acolo să se îmbogățească. Până acum nu am putut ajunge în
teatrul de operaţii din Afganistan, timpul a fost scurt, apoi au fost impuse
restricțiile de zbor de pe timpul verii, dar intenționez să ajung acolo
cât de curând.
Corneliu Dobriţoiu: La MApN am vrut să fac ceva pentru
haina şi demnitatea militară
• Cine desconsideră MORALUL ARMATEI, merită să fie pus în
fruntea unei unităţi demoralizate şi trimis pe câmpul de luptă. • Degeaba ai
zece avioane noi-nouţe dacă nu îţi poţi permite să le ridici în aer şi le
foloseşti doar pe pliantele de reprezentare sau le scoţi din hangar doar la
vizite sau zile festive. • Armata trebuie să fie echipată, înzestrată, dotată,
instruită, pregătită în permanenţă, ca şi cum a doua zi ar trebui să plece la
luptă. • Să nu credeţi că nu ştiu că militarii noştri din teatrele de operaţii
merg în PX-urile aliaţilor şi îşi cumpără pe banii proprii accesorii şi echipamente
care le sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii şi pe care noi ca stat ar fi
trebuit să le asigurăm. Este trist, este jenant, este, dacă vreţi, revoltător.
• Regret faptul că domnul Ioan Rus a raportat nişte date false vizavi de
necesarul de fonduri pentru revenirea pensiilor poliţiştilor la nivelul celor
din 2010 pentru cei cărora le-au fost diminuate.
A consemnat
Neacşu Marin
Interviu acordat ziarului “Radical de Dolj”
